Cum ai intrat în concursul Autobis – Radio Zu?
Un prieten s-a înscris primul, a văzut concursul pe Facebook și mi s-a părut foarte tare concursul. Am văzut organizatorii, erau nume mari și de încredere și am zis să încerc și eu. Prima dată l-am votat pe prietenul meu. Apoi am luat regulamentul și nu exagerez, l-am citit de 4 ori de la cap la coadă, și m-am decis să ma înscriu și eu.
Concursul a inclus și trimiterea unei povești cu o mașină. Cum a fost în cazul tău?
Povestea mașinii începe din iulie 2007. Eu am crezut că trebuie să ne limităm la un număr strict de caractere. De fapt, mașina mea are o poveste care se întinde pe 427 de pagini de forum. Și-atunci cum era să comprim 5 ani într-un textuleț de câteva sute de caractere? Și poate am părut arogant, dar am scris pe site că povestea mașinii mele, cine o știe, o știe. Dar nu mă gândeam că o să câștig. Am intrat mai mult de curiozitate, să văd dacă există în România un concurs în care se câștigă pe bune, fără pile sau altceva.
Cei care te-au votat îți sunt prieteni? Cu câți dintre ei te cunoști personal?
Prieteni îmi sunt 10%, cei pe care îi cunosc sunt 60%. Pe ceilalți nu îi cunosc.
Cum a fost când ai aflat că ai ajuns în finală?
Totul a fost un crescendo. Mai întâi a fost nebunia cu voturile pe internet pe site-urile voastre. Acolo totul a explodat, că așa e pe internet, toată lumea votează, e ușor. Mă simțeam prost că am intrat așa deodată în concurs cu multe voturi, pentru că aveam povestea asta în spate și foarte mulți oameni care urmăresc povestea și au votat. Și odată am sărit, în două zile parcă am reușit să ajungem pe primul loc, concursul începuse demult și noi ne-am înscris târziu în iunie. Eram foarte încrezător și eram conștient că urmează perioada cu SMS-urile. A fost o bătălie foarte grea cu SMS-urile. Lăsasem pentru sfârșit și o rezervă. Dar cealaltă concurentă, Huxzulica ne omora cu SMS-urile. La Băneasa n-am rezistat și m-am dus la ea și am întrebat-o cum făcea de aduna 100 de SMS-uri pe zi. Mi-a zis că mergea în campusuri, printre studenți.
Tu ce ai făcut special ca să aduni voturi?
Noi aveam deja o pagină pe Facebook a mașinii, cu 2.500 de fani și am forțat foarte mult pe internet, Facebook, messenger și nu în ultimul rând pe site-ul unde eu colaborez și am foarte mulți prieteni.
Cum a fost la Băneasa? Credeai că vei câștiga? Ți-a fost frică?
La Băneasa a fost una din cele mai grele zile din viața mea. Dimineața am fost la muncă, și de emoție nu mâncasem nimic toată ziua. Am ajuns acolo tot nemâncat și deja mă simțeam prost pentru toți oamenii ăia că stăteau pentru mine și, din punct de vedere emoțional, a fost un adevărat roller-coaster. Nu se mai termina, și rezultatele erau strânse și n-am știut până în ultima secundă că eu am câștigat. A fost greu, dar frumos în același timp.
Ce faci cu mașina câștigată? O vinzi, o păstrezi?
O s-o conduc cu cea mai mare plăcere. Nu o vând decât dacă nu mă înțeleg cu ea. La 6 dimineața eu îmi puneam problema asta și discutam pe Facebook. 90% din prieteni mi-au zis să o păstrez, dar au fost și 10%, afaceriștii, care m-au sfătuit să o vând ca să câștig bani. Nu pot să fac așa ceva. N-ar fi corect fașă de oamenii care au venit să mă susțină, iar eu să fac bani de pe urma lor.
Mașina-vedetă, E 30?
Este mașina mea de suflet. La finală, îmi pregătisem speach-ul, eram gata, când mă întreabă Morar „ce te face să crezi că o să schimbi rabla ta cu un 208?”. Când am auzit „rabla” mi s-au tăiat picioarele, mi-a stricat tot speach-ul și l-am întrebat „omule, cum să-mi faci tu mașina rablă?”. Din 2007, toți banii mei i-am băgat în mașina aia, mă duc în Campionatul Național de Drift cu ea, e viața mea. Mașina aia se îngroapă undeva lângă mine.
