Carlos Tavares, Chief Operation Officer al Renault Group, numărul doi al companiei după Carlos Ghosn, a participat în ziua de 27 septembrie, la Paris, la o masă rotundă cu câțiva jurnaliști români. Tematica a fost, evident, legată de cele 3 modele noi lansate la salonul francez, însă întrebările au vizat și alte subiecte fierbinți pentru publicul din România. Jurnalistul ce a reprezentat Ziarul Financiar a publicat un articol în care afirmă că Tavares a amenințat autoritățile și România cu posibilitatea mutării producției Dacia din România. Informațiile din articol s-au bazat pe traducerea ad-hoc a afirmațiilor șefului Renault și probabil pe interpretările date de jurnalist. Pentru a păstra adevărul în legătură cu declarațiile lui Carlos Tavares, în timpul mesei rotunde, redăm integral paragraful care conține afirmațiile respective (întrebarea pusă de jrunalist și răspunsul oferit de COO-ul Renault), paragraf care dovedește că cele spuse de Tavares au un cu totul alt mesaj decât cel preluat de presa din România. Cel mai important este că Tavares nu a pronunțat cuvântul „mutat”. (Pentru conformitate, punem la dispoziția celor interesați transcrierea în franceză și suportul audio).
Redactor ZF: „Devine acum România pentru Renault un fel de o nouă Franța deoarece în România s-a ajuns să se producă motoare de înaltă tehnologie cum este noul H4, se proiectează automobile din gama Logan, însă Lodgy și Dokker spre exemplu sunt produse în Maroc și este posibil ca și Logan 2 și Sandero 2 să fie produse și în Maroc?”
Carlos Tavares: „Ce trebuie să înțelegem este că lumea este într-o perpetuă evoluție. Și cum lumea este într-o perpetuă evoluție, fiecare descoperă în fiecare zi că există un altul lângă el care este în situația de a-l concura. România nu face excepție de la asta. Structura noastră industrială în România este foarte performantă, noi suntem mândri și ea survine unei activități de calitate realizată în inginerie, manufactură, dar nu trebuie să ne gândim, este o gravă eroare să te gândești că ne putem opri aici. Există efectiv alte situri industriale fie marocane, fie turcești, alte situri care pot constitui o competiție în raport cu România și trebuie să continuăm să muncim pentru a îmbunatăți performanța pentru ceea ce facem noi acolo, fie industrial, fie în inginerie, fie în design, în orice tip de activitate este interzis să o faci de complezență, pentru că nu există situații statice. Eu cred că Europa începe să descopere că pozițiile statice se traduc prin pierderea de competitivitate, iar pierderea de competitivitate se traduce atât de repede prin probleme grave.
Astfel, primul mesaj pe care vreau să-l transmit este că lumea se mișcă și România nu face excepție de la această evoluție a lumii, și trebuie să muncim ăn permanență pentru a ne îmbunătăți performanțele.
Al doilea comentariu pe care îl fac este că trebuie să fim conștienți că, grație muncii piretenilor români, Dacia a căpătat dimensiuni cvasi-mondiale. Marca Dacia nu mai este o marcă centrată doar pe România, iar orizontul ei geografic s-a lărgit, iar noi știm foarte bine că mașinile trebuie să fie produse în apropierea locului unde sunt cumpărate.
În plus, există 3 factori care concurează în acest sens la asta: un prim factor este cel al costurilor logistice – dacă fabrici o mașină într-un loc îndepărtat veți avea costuri logisitice importante; apoi veți avea riscuri de schimb valutar dacă business-ul se face într-o monedă diferită de cea în care se fac cheltuielile și veți face contabilitatea în funcție de toate schimburile valutare. Și există al treilea factor, cel al barierelor fiscale, barierelor vamale.
Ansamblul acestor factori face din ce în ce mai mult ca produsul să fie fabricat în apropierea pieței de consum. Deci, cu cât veți vedea marca Dacia că se dezvoltă în lume, cu atât veți vedea un număr tot mai important de facilități care vor fabrica vehicule marca Dacia, pentru că sunt de-a dreptul aproape de piața de consum. Nu trebuie să vă neliniștiți, trebuie să vă bucurați să vedeți amploarea succesului pe care îl capătă marca Dacia și pe care nu l-am fi putut imagina niciunul din noi în 1999 (n.r. anul achiziției Dacia de Renault) că ne va aduce atâta satsifacție.
Pe de altă parte este adevărat că trebuie totdauna să evităm să cădem în complezență, asta înseamnă să continuăm în permanență să muncim la competitivitatea activității noastre în România.”
Iata și traducerea publicată de Ziarul Financiar:
„Întâi trebuie să spun că lumea este într-o continuă schimbare, într-o continuă evoluţie. De aceea, pentru fiecare dintre noi apar noi provocări. România, ca ţară, nu face excepţie. Situaţia industrială din România este una de care suntem foarte mândri. Avem parte de calitate atât pe partea de inginerie, cât şi de fabricaţie. Însă, trebuie să ştiţi că lucrurile nu se opresc aici. Există oricând posibilitatea să mutăm situri fie către Maroc, fie către alte ţări din Africa, să mutăm partea de industrial, cât şi de inginerie şi design. De ce? Pentru că nu ne putem complace, nu putem să ajungem la un nivel de complezenţă. Nu trebuie să vedem niciodată situaţia ca fiind una statică, pentru că astfel înţelegem situaţia economică ca fiind una statică şi ajungem într-o mare eroare”, a spus Carol Tavares, directorul operaţional al Grupului Renault şi al doilea om în ierarhia grupului francez după Carlos Ghosn.”
Deși nu excludem posibiltatea ca Renault să poată transfera, vreodată, unități de producție din România în alte țări, este lipsit de sens să atribuim unui oficial Renault alt mesaj decât cel pe care îl transmite la un moment dat. Iar de data aceasta, mesajul a fost îndreptat, așa cum reiese limpede din stenograma discuției de la Paris, angajaților Dacia, și nu autorităților. Se pare că angajații de la Pitești au perceput și ei un mesaj diferit grație presei, potrivit declarațiilor liderului de sinidcat, făcute în Finanțiștii: un mesaj legat de autostrăzi și nu de perfomanțele lor.
Dacă analizăm mesajele lui Tavares, ele sunt foarte clare:
1. Avantajele pe care le-a adus România acum 13 ani nu vor rămâne la nesfârșit prioritare (salariile au crescut, pretențiile de calitate s-au ridicat, ritmurile de producție sunt din ce în ce mai mari). Astfel, salariații Dacia și produsele lor terbuie să rămână competitivi.
2. Extinderea fabricilor care produc modele Dacia este firească și urmează cursul dezvoltării mărcii. Asta nu înseamnă că Dacia pleacă din România, ci că are nevoie de mai multe locuri de producție, aproape de cumpărători și cu condiții fiscale locale.
Combinând cele două mesaje, nu putem să nu constatăm că Renault nu are nici un motiv să părăsească România. Pe de o parte, investiția de la Titu (Renault Technologie) este uriașă și aduce beneficii enorme grupului și alianței. Pe de altă parte, uzina de automobile și cea de cutii pot fi, în cel mai bun caz redimensionate pentru a acoperi doar piața română și cele din regiune, dar în nici un caz închise. Pentru ambele facuilități trebuie să nu uităm că avem cea mai ieftină mână de lucru din Uniunea Europeană, cu prețuri reduse pentru multe din materiile prime și subansamble.
